Scurtă constatare despre stil

Una din întrebările recurente pe care mi le pun când scriu fără să am o imagine clară a audienței – așa cum este cazul pe blog, de exemplu – este care are trebui să fie vocea, tonul textului. Dilema vine din dorința de-a avea o voce cât de cât consistentă în toate postările, fără însă a avea o definiție clară a acestei consistențe. Peste asta se adaugă și diferențele inerente date de natura subiectului discutat și de starea de spirit de la momentul respectiv.

În timp ce mă uitam la postarea anterioară încercând să văd dacă prind „din ochi” vreo diferență de line-height, mi-a venit însă în minte o idee dintr-un articol despre tipografia pe web, al lui Zell Liew. Zell argumentează că deși ritmul vertical este important, mai ales pe web el se construiește mai degrabă prin repetiție decât prin aderarea oarbă la un baseline grid. Astfel, prin repetiție, relațiile dintre elemente pot deveni familiare iar conținutul capătă un ritm intrinsec.

Analogia pe care am făcut-o eu cu vocea postărilor e următoarea: e mai important să scot la iveală vocea intrinsecă, prin repetare (i.e. mai multe postări), decât să ader la niște „reguli” rigide, inventate în vid. Concluzia deci e simplă: mai mult, mai des, și vedem ce iese.